Chiar daca Manastirea Moisei, oficial, a fost transformata în biserica parohiala, traditia de manastire n-a disparut. Manastirea Moisei, chiar daca a întâmpinat multe greutati si incercari de a-i restrânge activitatea, ea si-a continuat misiunea de manastire si în secolul al XX-lea. La 1911, Tit Bud precizeaza ca la aceasta data „dintre cele cincisprezece manastiri românesti câte au fost odinioara în Maramures, a ramas numai manastirea de la Moisei". Se venea cu procesiuni la hramuri în continuare. Credinciosii veneau la manastire cu diferite ocazii si nevoi sufletesti, mai ales ca unde au mai fost celelalte manastiri numai locul sau ruine au mai ramas.
     În 1874, la conducerea manastirii a ajuns parintele Petru Mihalyi, un preot destoinic bun chivernisitor, iubitor de neam, tara si credinta.
     Majoritata vicarilor Maramuresului de pâna la Tit Bud au fost ucraineni, trimisi aici de Episcopia Ucraineana din Muncaci, care nu serveau interesele neamului românesc si ale Bisericii românilor, ci dimpotriva. Prin Tit Bud românii din Maramures au avut un vicar din neamul lor. El a tinut foarte mult la Manastirea Moisei, pentru ca aici a fost un important centru de cultura, aici a existat din vechime o scoala în care se învata carte româneasca, aici a fost o scoala de pictura bisericeasaca. La Manastirea Moisei a fost un centru care tinea lagaturi cu Tara Româneasca si mai ales cu Moldova, Manastirea Moisei fiind metoc al Manastirii Putna. Se tineau legaturi cu ierarhii si cu editorii acestor tari. De la marile centre ortodoxe din Tarile Române se aduceau la Manastirea Moisei carti sfinte de slujba si de învatatura ortodoxa, de unde le procurau bisericile din Maramures. În gândurile lui Tit Bud staruia unul; ca pentru toate acestea, Manastirea Moisei trebuie întarita, mai ales ca a ramas singura nedistrusa. Acest gând întâlnit cu ale preotului Petru Mihalyi au alcatuit planul edificarii la aceasta manastire a unei biserici monumentale spre a-i asigura un viitor. Tit Bud a preluat conducerea lucrarilor. Vicarul face o marturie privitoare la hotarârea de a construi biserica de zid de la Manastirea Moisei: „Fiind biserica cea mica zidita cu 300 de ani inainte micuta si aproape de ruinare, iar casa calugareasca asisderea necorespunzatoare mi-am propus ca vicar al Maramuresului a zidi acolo un claustru si o biserica de piatra” .
     Pentru aceasta s-a vândut 80 de iugare de padure de brad, din averea manastirii, pe care au donat-o ctitorii în 1672. Pe padurea vânduta s-a obtinut suma de 55883 de coroane.Tit Bud a avut în vedere si viitorul padurii. A planificat o parte din suma pentru reîmpadurirea terenului de pe care s-a taiat padurea; apoi pentru alte cheltuieli si pentru plata unor datorii restante. 51 de mii de coroane si cu sapte sute de coroane, pe care le-a colectat vicarul, au fost folosite pentru construirea bisericii si a unei case cu sapte încaperi. S-a trudit mult si din greu. Spune Tit Bud, într-o dare de seama: „Cu câta greutate s-au facut zidurile acestea numai eu si zelosul preot de la manastire MOD, Petru Mihalyi o stim” .
     Biserica noua are forma de cruce si urmatoarele dimensiuni: 28 metri lunginea, 12 latimea 35 înaltimea si 0,30 grosimea peretilor. Este împartita în altar, naos si pronaos, iar în fata are pridvor deschis, si patru coloane cu înaltimea de zece metri, care sustin frontonul cu icoana hramului, Adormirea Maicii Domnului. Biserica este luminata de ferestre mari.
      Dupa sapte ani de munca si biserica si casa au fost terminate. Fiindca vechea biserica a fost sfintita de un ierarh, chiar de mitropolitul Sava Brancovici, s-a dorit ca si aceasta noua sa fie sfintita de un ierarh. Dar n-a fost sa fie de aceasta data.
     Mitropolit greco-catolic la Blaj era atunci tocmai maramureseanul si ieudeanul Victor Mihalyi. Acesta n-a venit din doua motive: 1. În acele zile s-au desfasurat serbarile de la Blaj ale Astrei si dupa programul serbarilor a avut chiar în „ziua întâi, luni 15/28 august 1911 duminica la orele 7 si ¾, Liturghie solemna în biserica Catedrala, celebrata de Excelenta Sa P.S. D. Mitropolitul”. 2. Acest mitropolit era atât de catolicizat, încât era incompatibila venirea lui în atmosfera din Maramures atât de ortodoxa si înca sa sfinteasca o biserica la o manastirea, care a avut un rol atât de important în mentinerea unitatii neamului prin ortodoxie. N-a trimis însa nici pe unul dintre episcopii sufrafani ai sai – Vasile Hossu de la Lugoj sau Dimitrie Radu de la Oradea, ci a fost trimis ca delegat al Consistorului din Gherla, canonicul Petru Fabian, maramuresean si el, din Bârsana.

     A venit si atunci lume multa de credinciosi, ca de obicei la Manastirea Moisei. S-a facut binecuvântarea bisericii. Daca sfintirea bisericii de lemn ridicata în 1599, datorita vremurilor grele de atunci, s-a sfintit abia dupa 73 de ani, sfintirea adevarata a acesteia noi, cu un ierarh, s-a facut abia dupa 75 de ani, în 18 mai 1986 de catre arhiepiscopul Teofil Herineanu al Vadului, Feleacului si Clujului.

     Din dorinta curata si adânca a românilor de a-si pastra dreapta credinta a aparut ampla misiune de a asigura toate bisericile cu carti ortodoxe de slujba si de învatatura. Aceasta misiune a cuprins întreaga societate româneasca din Maramures: Protopopi, preoti, calugari, credinciosi, bogati si saraci, batrâni si tineri. S-au înregistrat dintre cei care au activat în aceasta misiune, pe parcursul uniatiei, cumparând carti sfinte ortodoxe pentru bisericile din Maramures 76 de protopopi, 319 preoti si peste doua mii de credinciosi. În aceasta misiune de amploare au activat toate manastirile, fiecare dupa specificul si posibilitatile ei. În fruntea lor se aflau Manastirea Moisei si Manastirea Bârsana. Acestea constituiau adevarate centre unde se aduceau carti din tarile române si de unde si le procurau parohiile Maramuresului. Sunt documente care arata aceasta misiune a lor.
Când au fost alungati calugarii de la Manastirea Giulesti, au fost arse toate cartile si documentele. De la Manastirea Bârsana toate au fost distruse n-a mai ramas nici un petic de hârtie. Desi acolo trebuie ca au fost multe lucruri de valoare, fiind ultimul sediu al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramuresului, înainte de desfiintarea ei în 1740. Asa s-au distrus cartile si documentele si de pe la alte manastiri. La Manastirea Moisei s-a pastrat un numar de carti, care, alaturi de alte argumente, ne poate arata ca aici a fost un centru de adunare si de distribuire a cartilor sfinte ortodoxe.